Mănăstirea sârbească Bezdin sat Munar, comuna Secusigiu

bookmark

Mănăstirea sârbească Bezdin este una dintre cele cinci aşezăminte mănăstireşti sârbe de pe teritoriul României. Picturile unicate ale lui Ştefan Tenețchi, legenda Sfântului Kiril, fosta cameră de tortură de sub Mănăstire, sunt cele mai importante capitole din istoria vie a acestui loc. Mănăstirea este menţionată pentru prima dată în anul 1539, însă din punct de vedere arhitectonic, aceasta se va dezvolta începând cu anul 1740.

1 Steluţă2 Steluţe3 Steluţe4 Steluţe5 Steluţe 1 vot(uri), media: 4.00
Se încarcă...

Istoric

Ansamblul mănăstiresc Bezdin este construit ca o fortăreață, însă de mulţi ani încoace mănăstirea supravieţuieşte într-un nemeritat anonimat, deși adăposteşte comori cum rar mai pot fi întâlnite în această parte a Europei.

Numele acestei mănăstiri vine de la străvechiul pârâu “Bezdin”, ce curge în apropierea lăcaşului de cult. Paginile de istorie relevă faptul că mănăstirea era situată în mijlocul unei bogate păduri. În prezent, pădurea s-a retras spre malul Mureşului.

Conform unui document vechi “fila de Psaltire a ieromonahului Leontie Bogojevici”, care astăzi se află la Vârşeţ, Serbia, în anul 1539 se menţionează construirea acestei mănăstiri, datorită unui ajutor financiar oferit de sârbul Iovan Iaksici, locuitor al oraşului Nădlac. Construcţia mănăstirii continuă şi în perioada arhimandritului sârb Ioasaf Milutinovici, credincioşii făcând donaţii considerabile acestui important aşezământ monahal.

În timpul ocupaţiei otomane a Banatului în secolele XVI-XVIII, mănăstirea a fost incendiată de turcii invadatori, dar n-a fost părăsită de călugări. În schimb, călugării au ridicat o biserică din lemn în care au slujit până la construirea celei actuale.

Mănăstirea Bezdin, timp de câteva secole,  a constituit un reper important în istoria comunităţii sârbeşti din această provincie a Imperiului Austro-Ungar. Datorită mănăstirii s-a menţinut vie coeziunea socială şi credinţa creştină în rândul acestei etnii.

În anul 1740, mănăstirea se va dezvolta şi mai mult, odată cu sosirea egumenului Teodosie Veselinovici care se refugiază aici de la Mănăstirea Vincia din Serbia, fugind din calea cotropitorilor otomani. Printre multele obiecte de cult valoroase, Teodosie Veselinovici a adus şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului provenită de la Muntele Athos.

Arhitectură

Biserica de zid a acestei mănăstiri a fost construită în jurul anului 1690, în stil bizantin, în formă de treflă cu trei abside. Mănăstirea cuprinde: Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi incinta cu chilii, ridicate în perioada anilor 1750 – 1800.

În 1753, cunoscutul pictor arădean Ştefan Teneţchi va picta iconostasul bisericii.  În anul 1755 va fi executată lemnăria şi se donează sfânta masă de marmură. În paralel cu biserica, a fost construit conacul, o clădire mare cu etaj. În anul 1771, conacul mănăstirii a avut peste 52 de încăperi. În mănăstire, în acei ani au viețuit 16 călugări. Biserica este închisă datorită celor trei aripi ale complexului mănăstiresc, construite în secolul al XVIII-lea și care au adăpostit chiliile călugărilor, paraclisul şi stăreția. Pictorul Jacov Orfelin pictează în 1802, un iconostas complet nou, iar în 1833 se execută importante lucrări de reparaţii;

În perioada anilor 1912-1922 aici a lucrat un important pictor sârb, pe nume Ştefan Alexici, care a executat mari compoziţii picturale aflate azi la Vicariatul Ortodox Sârb din Timişoara. Aici se află şi o parte din pictura demontabilă a iconostasului, precum şi marea parte a valoroasei biblioteci mănăstireşti.

Curiozităţi

  • Până în anul 2000, Mănăstirea nu a beneficiat de luxul curentului electric.
  • Ștefan Tenețchi, cunoscutul pictor arădean de origine sârbă, a pictat în anul 1753 iconostasul bisericii din loc. În activitatea sa, Teneţchi a ajuns renumit în tot Ardealul, după ce a realizat picturile iconostasului din Catedrala Greco-catolică din Blaj, dar și din alte importante biserici din regiune.
  • În chiliile stăreției din aripa de sud a locuit în perioada 1783-1789 arhimandritul Gherasim Adamovici, devenit apoi mitropolit de Sibiu (1789-1796), unul dintre promotorii revendicărilor românești expuse în „Supplex Libellus Valachorum”. Aces document reprezenta “Petiția Valahilor din Transilvania”, numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române dinTransilvania, împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman.
  • Moaștele Sfântului Kiril se află în Mănăstirea de la Bezdin. Credincioșii vin și se roagă la Sfântul Kiril cu speranţa binecuvântării divine şi a vindecării de boli.
  • Mănăstirea Bezdin din secolul al XVI-lea, este aşezată pe posesiunea strămoşească a familiei de nobili maghiari Kerekegyháza din comitatul Cenad (azi judeţul Arad).

Comentarii