Castelul Solymossy, Dealul Mocrii, sat Mocrea, oraş Ineu

Istoric

La câţiva kilometri de oraşul Ineu, în localitatea Mocrea se află Castelul Solymossy. Conacul nobiliar a fost ridicat în anul 1834 de către baronul Alexandru Aczel şi a fost amplasat în mijlocul unui parc cu specii rare de arbori. Monument de arhitectura neoclasică, castelul are pivniţe mari, săpate direct în stâncă încă din secolul al XVII-lea.

Baronul Atzel Ștefan, cumpără în 1803 moşiile Șicula, Seleuș, Mocrea, Iermata şi moșia Ineului, iar în anul 1808 cumpără și moşia de la Gurba. Baronul avea o pasiune deosebită pentru cultura viței de vie, deţinând la Mocrea plantații vaste. Aşadar, lângă Mocrea, producţia de vin a baronului Aczel era depozitată în renumitele pivniţe de sub dealul Mocrii.

Baronul Atzel a deţinut mai multe funcții administrative printre care și cea de consilier regal. A avut mai mulți copii, însă cel de al  doilea fiu al său, Peter Atzel, trăind între anii 1836-1901, a devenit Prefect şi Comite al Aradului, a ctitorit  biserica din Mocrea între anii 1864-1868, iar fratele său Alexandru Atzel este cel care a construit  vechiul Spital din oraşul Ineu, precum şi biserica romano-catolică în 1858.

Istoria locului relevă faptul că în acest conac  au avut loc nenumărate petreceri cu invitaţi de seamă. Însă Petru Aczel, fratele lui Alexandru, un membru marcant al familiei, a pierdut în 1879 întregul domeniu la un joc de cărţi în favoarea baronului Solymossy.

Baronul Solymossy Ladislau (de origine evreu) provenea din oraşul Gyor, Ungaria. În jurul anului 1833, acesta cumpără de la baronul Klein Ferencz întregul domeniu al Ineului. Va trece de la iudaism la catolicism, luând numele de Solymossy, fiind înnobilat cu titlul de baron în anul 1877. Baronul se casătorește în 1860 cu doamna Tereza Horvath, cu care va avea un fiu pe nume Ludovic, care în anul 1887 se casătorește cu Elma Bohuş, fiica moșierului de la Șiria. Ludovic Solymossy şi Elma Bohuş  vor avea împreună  doi copii (Tibor şi Iris).

Bătrânul baron Ladislau Solymossy decedează în anul 1904, iar fiul său, Ludovic Solymossy, va moşteni toate moşiile familiei.

Familia Solymossy a renovat clădirea şi a folosit-o ca reşedinţă nobiliară până după al doilea război mondial, când domeniul a fost naţionalizat. Castelul Solymossy a devenit spital de psihiatrie (sanatoriu) şi ani la rând a fost neîngrijit. Recent a fost renovat, datorită intervenţiei Consiliului Judeţean Arad.

Arhitectură

Compoziţia arhitecturală a imobilului este simetrică, având formă dreptunghiulară. Accesul în clădire  este străjuit de patru coloane masive, decorate în stil doric ce susţin frontonul construcţiei.

Corpul principal a fost realizat cu câte un balcon în fiecare latură a sa.

Remarcabil este şi tavanul boltit din holul central al edificiului, element unic întânit la vechile conace din această zonă a fostului Imperiu Austro-Ungar.

Ferestrele faţadelor principale şi laterale sunt decorate cu ancadramente drepte sau circulare, pentru crea o imagine impunătoare acestei clădiri.

De la construcţia sa, conacul Solymossy nu a suferit intervenţii radicale şi nici modificări majore.

Curiozităţi

• Lângă Castelul Solymossy, pe cealaltă parte a şoselei, există o pivniţă de dimensiuni colosale, folosită în trecut pentru depozitarea vinului. Este săpată în stâncă şi datează din secolul al XVII-lea, din vremea când aparţinea probabil domeniului viticol al principilor Transilvaniei.
• Pivniţa, împărţită în mai multe compartimente, are capacitatea de a depozita sute de vagoane de vin. Totodată, pivniţele dispun de un ingenios sistem de aerisire, prin găuri săpate în stâncă.
• Pivnița Rakoczy – datează la Mocrea din anul 1636 fiind construită de princepele Gheorghe Rakoczy I, săpata în stâncă de granit sub dealul de la Mocrea cu ajutorul exploziei cu praf de pușcă, fiindcă la acea vreme încă nu se descoperise dinamita. Pivnița avea o adâncime de 60 metri sub deal și avea o capacitate de depozitare de 7000-9000 hectolitri de vin. Vasele erau asamblate înăuntru datorită mărimii.
• În localitatea Mocrea a funcţionat o biserică de lemn încă din secolul al XVIII-lea cu hramul “Naşterea Domnului”, care la mijlocul secolului al XIX-lea avea două clopote, unul de 150 kilograme iar cel de-al doilea de 100 de kilograme. În 1866, biserica a fost demolată, iar în locul ei a fost construită actuala biserica de piatră, cu hramul “Sfântul Apostol Andrei”.
• Localitatea Mocrea a fost atestată documentar încă din anul 1160, cu numele de “Villa Aqua”, urmând ca în jurul anului 1199 să apară în documente cu numele de “Macra”.
• Lângă acest sat se înalţă “Dealul Mocrii”, care în septembrie 1944, a devenit un important punct de rezistenţă al armatei române care a respins în acest sector numeroase atacuri ale trupelor fasciste.
• Mezey Şandor, mare personalitate a secolul al XVIIl-lea, născut la 1746, fost ministru al Ungariei Regale, s-a îndrăgostit de zona Mocrea, cumpărându-şi aici domenii viticole întinse. Şi-a construit la Mocrea şi un cavou familial în cimitirul satului, în jurul anului 1800.
• În 1913, Ludovic Solymossy, fiul lui Ladislau, va vinde boierului Lowy Marcuz, moșia Iermata și vestita Moară de la Mocrea, aceastafiind cea de a șaptea moară de pe canalul morilor (azi complexul “Moara cu Noroc”).
• Moșierul Lowy Marcuz s-a născut în 1854 într-o familie de evrei comercianți din satul Mâsca. În anul 1876 se stabileşte la Mocrea ca tânăr comerciant. Îşi cumpără o locuinţă, iar în 1877 pe un teren în centrul satului îşi va ridica o casăde tip conac, cu un magazin și un birt.