Bustul marelui fruntaș politic, Ioan Russu Şirianu (1864-1909) a fost realizat în bronz de către sculptorul Constantin Bălăcescu. Lucrarea a fost amplasată pe un soclu de granit vineţiu în anul 1914. Iniţial, bustul a fost expus în curtea Bisericii ortodoxe din Şiria, ulterior fiind mutată la intrarea în Muzeul memorial “Ioan Slavici” şi „Emil Monţia”. Ioan Russu Șirianu a fost un politician de seamă, erudit al istoriei și un ziarist talentat.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
Ioan Russu Șirianu și-a început pregătirea la școala primară din satul natal Șiria, după care a urmat studiile la Școala Normală din Arad. În urma absolvirii acestor studii, își continuă pregătirea la București, loc în care devine profesor de istorie la o școală pedagogică în perioada anilor 1884 și 1891.
În plan secund, I.R. Șirianu și-a desfășurat activitatea ca redactor al celor două ziare renumite ale lui C.A. Rosetti: „Lumina pentru toți” și „Românul”, precum și al publicației „Voința Națională”. În 1891 revine în Transilvania pentru a se alătura redacției ziarului „Tribuna” din Sibiu. În anul 1893, cu Eugen Brote și Septimiu Albini, înființează la Sibiu ziarul „Foaia Poporului”, iar în 1897 fondează la Arad, alături de Vasile Goldiș, publicația „Tribuna Poporului”.
Fiind un context istoric neprielnic exprimării libere, în 1894 este trimis în temniță pentru o perioadă de șase luni, pedeapsă pe care o execută la Seghedin. Condamnarea lui Ioan Russu-Șirianu se datorează conținutului articolelor sale pe care le publicase în ziarul „Tribuna”. În urma încetării apariției Ziarului „Tribuna” din Sibiu, pe 29 aprilie 1903, ziarul „Tribuna Poporului” din orașul Arad își schimbă titulatura în „Tribuna”, începând cu ianuarie 1904.
Așadar, Ioan Russu-Șirianu a luptat în scris din redacția ziarului „Tribunei” din Arad, ocupând funcțiile de redactor, redactor responsabil și editor, toate până în anul 1908. Între anii 1905 și 1906, decide să facă primul pas în politică, fiind ales ca deputat în Dieta Ungariei din partea circumscripției electorale a Chișineului-Criș. În urma unei lungi lupte politice, în anul 1908 se întoarce la București, loc pe care nu-l va mai părăsi, fiindcă decedează în data de 12 decembrie 1909.
Curiozități
- Mama lui I. R. Șirianu, Maria, a fost sora mai mare a scriitorului Ioan Slavici.
- În perioada șederii sale în temniță, țăranul Nicolae Lăzărescu din localitatea Șiria organizează o colectă în bani pe care o trimite lui I. R. Șirianu. Suma de 8 florini și 70 creițari a fost completată de către Ioan Russu-Șirianu până la 10 florini, sumă pe care o trimite redacției ziarului „Tribuna” din Sibiu.
- Donația pe care o face într-o perioadă de grea încercare are scopul de a începe ridicarea unei cruci pe mormântul lui Avram Iancu de la Țebea. Iată, așadar, cum a luat naștere ideea construirii unui monument în memoria eroului național, Avram Iancu, care să simbolizeze cinstirea faptelor sale mărețe puse în slujba poporului român. Ioan Russu-Șirianu aprecia ridicarea unui astfel de monument ca fiind: „O icoană sfântă – piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc.”
- În semn de recunoștință, locuitorii Șiriei i-au ridicat un bust în bronz, primul monument de artă figurativă semnat de artistul Constantin Bălăcescu din București. Astăzi, bustul poate fi găsit în parcul central din Șiria. Pe monument stau scrise următoarele cuvinte: „Țeranii români recunoscători a celui ce prin scris și grai i-a chemat la conștiință națională.”
- Constantin Bălăcescu (1865-1913) a fost un renumit sculptor român. Între anii1892 și 1894 urmează cursurile Academiei de Belle Arte din Veneția, iar între anii 1894 și 1897 studiază la Academia din Milano. În anul 1888 participă la Expoziția Academiei Române de la București, în rotonda Ateneului împreună cu Oscar Obedeanu. În 1889 expune la Expoziția artiștilor în viață, iar în anul 1900 participă la Expoziția Universală de la Paris, unde primește medalia de bronz. A fost profesor de sculptură și modelaj la Școala de Arte Frumoase din Iași din 1906 și la Școala de Belle-Arte din București, începând cu anul 1911. În același an a început să activeze ca sculptor pe lângă Comisiunea Monumentelor Istorice din România.
