Casă – Strada Preparandiei 2

Sfârșitul seclului al XVIII – lea / Strada Preparandiei 2 / Monument Istoric

bookmark

Clădirea declarată monument istoric a fost ridicată la sfârsitul secolului al XVIII-lea, mai exact în perioada anilor 1790-1800. Clădirea a fost ridicată la marginea străzii Preparandiei, având front stradal și spre Pța Arenei. Actualmente, clădirea cu parter găzduiește locuințe familiale, precum și sediul unei societăți comerciale.

1 Steluţă2 Steluţe3 Steluţe4 Steluţe5 Steluţe Nici un vot
Se încarcă...

Istoric

În timpul domniei Principesei Maria Tereza (1740 – 1780), orașul s-a dezvoltat sub aproape toate aspectele. Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie. Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, la 299 în 1774. S-au organizat în bresle și au căpătat privilegii de la autorități.

Prima breaslă înregistrată oficial era una a blănarilor germani (1702). Până în 1845, numai în oraș erau înregistrate 44 de bresle cuprinzând 65 meserii diferite. Atelierele prelucrau mai ales materii prime furnizate de “sectorul agricol” al orașului, care încă predomina în secolul al XVIII-lea.

Renumitul târg de cereale și vite, existența a numeroși meșteșugari, precum și avântul demografic vor determina ca la 1765, în centrul așezării să se contureze o stradă principală mai largă, viitorul Bulevard.

Încă din secolul al XVIII-lea, locuitorii Aradului au încercat să obțină statut de oraș liber regesc, dar numai în 1826 au reușit să aibă acest privilegiu. În 1834 împăratul Francisc a înmânat autorităților locale diploma certificând acest titlu. Noua stare a creat mediul optim pentru dezvoltarea economică.

Curiozități

Strada Preparandiei a avut, de-a lungul istoriei orașului, mai multe denumiri, printre care: str. Narciselor, str. Athanasov și str. Alexandru Gavra.

Pe str. Preparandiei se află o clădire renumită pentru spațiul cultural arădean: Preparandia Română, aflată la nr. 13. În această clădire a fost prima școală pedagogică românească, din întreg arealul românesc. Se numără și între primele din Europa, având în vedere că prima școală normală a fost înființată în 1810 la Strasbourg.

Importanța sa a fost majoră datorită lipsei unei școli în limba română, în întreaga Transilvanie, românii fiind supuși unui proces de maghiarizare și sârbizare. Istoria Școlii Pedagogice de la Arad dovedește că ea nu a fost o școală regională sau locală, ci a fost de la început o școală națională prin excelență.

În jurul acestei instituții de învățământ s-au grupat intelectualii români ai vremii, pentru că profesorii au fost autentici promotori ai spiritului romanesc. Școala a fost inaugurată la 3 noiembrie 1812, iar iaugurarea sa este consemnată de Dimitrie Țichindeal.

Sumar

  • În timpul domniei Principesei Maria Tereza (1740 – 1780), orașul s-a dezvoltat sub aproape toate aspectele.
  • Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie.
  • Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, la 299 în 1774.
  • Încă din secolul al XVIII-lea, locuitorii Aradului au încercat să obțină statut de oraș liber regesc, dar numai în 1826 au reușit să aibă acest privilegiu.
  • Clădirea declarată monument istoric a fost ridicată la sfârsitul secolului al XVIII-lea, mai exact în perioada anilor 1790-1800.
  • Actualmente, clădirea cu parter găzduiește locuințe familiale, precum și sediul unei societăți comerciale.

Obiective turistice similare

Casă – Tudor Vladimirescu 17

Clădirea declarată monument istoric a fost ridicată în anul 1913, în stil Jugendstil. Actualmente, clădirea, cu parter și două etaje superioare, găzduiește locuințe familiale.

Casă – Elena Ghiba Birta 16

Clădirea situată pe strada Elena Ghiba Birta, declarată monument istoric a fost ridicată în anul 1907 în stil Secession. Actualmente clădirea găzduiește locuință familială.

Casă – Nicolae Grigorescu 7

Clădirea proiectată de arhitectul arădean Silvestru Răfiroiu se deosebește de ansamblul arhitectural înconjurător, având un parter și două etaje în stil Bauhaus.

Comentarii